Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPrint this pageEmail this to someone

(…) Dragii mei, pe un om care s-a încumetat să încalece un bidiviu ca lituanianul meu, puteţi să-l credeţi că a fost în stare să facă şi altfel de minunăţii şi de isprăvi în ale călăriei, minunăţii şi isprăvi care, povestite de alţii, vi s-ar părea poate basme.

Aşa, de pildă, tocmai asediam nu ştiu care oraş şi mareşalul ar fi vrut cu tot dinadinsul să aibă informaţii demne de crezare despre cele ce se petreceau în cetate. Era nespus de greu, ba, la drept-vorbind, aproape cu neputinţă de pătruns printre toate avangărzile, străjile şi meterezele. Şi nici nu era chip de găsit un om atât de dibaci, în cât să poată duce la bun sfârşit o asemenea încercare.

Înflăcărat poate prea mult de dorinţa de a-mi îndeplini datoria, mă postai în grabă lângă unul dintre cele mai mari turnuri ale noastre, care tocmai trăgeau înspre cetate, şi ţâşti! sării deodată pe ghiulea, cu gândul de a mă lăsa purtat până dincolo de ziduri. Dar după ce făcui jumătate din drum prin aer călare pe ghiulea, îmi trecură tot felul de socoteli prin minte, care de care mai de seamă. „Hm! – îmi zisei în sinea mea – de intrat, intri tu în cetate, dar cum ai să ieşi de acolo? Şi ce are să se întâmple cu tine? Se va vedea îndată că eşti spion şi te vor atârna de cea mai apropiată spânzurătoare”. Şi trebuie să vă spun că n-aveam nici un chef de o asemenea cinstire.

După aceste socoteli şi altele de acelaşi fel, mă hotărâi pe loc. Şi folosind fericitul prilej că la câţiva paşi de mine zbura o ghiulea trasă din cetate înspre tabăra noastră, sării de pe ghiuleaua mea pe cealaltă şi sosii la ai noştri, ce e drept cu misiunea neîndeplinită, dar întreg şi nevătămat.

Preluare din Uimitoarele aventuri ale baronului Münchhausen, Poveşti vânătoreşti– Gottfried August Burger; planşe color: Oskar Herrfurth