Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPrint this pageEmail this to someone

A fost odată o broască mică și verde, care era foarte guralivă. Broaștei îi plăcea să sâcâie celelalte animale, întrebându-le mereu:

Cine ești tu? Eu sunt broasca cea verde cu gură mare!

Într-o dimineață, s-a hotărât să afle ce mănâncă ceilalți la micul dejun. A sărit afară din balta ei brotăcească, s-a dus direct la grădina zoologică și a început să le pună întrebări animalelor.

Mai întâi a dat peste girafă.

Cine ești? Şi ce mănânci tu la micul dejun?

Girafa s-a uitat în jos.

Sunt o girafă, desigur. La micul dejun mănânc frunze.

Broasca cea verde cu gură mare a răcnit:

Sunt broasca cea verde cu gură mare! La micul dejun mănânc muște!

Apoi l-a vizitat pe elefant.

Cine ești? Şi ce mănânci tu la micul dejun?

Sunt un elefant, desigur. La micul dejun mănânc plante.

Ei bine, eu sunt broasca cea verde cu gură mare! La micul dejun mănânc muște!

Apo s-a dus să-l viziteze pe crocodil și a strigat în felul ei obișnuit, nesuferit:

Cine ești? Şi ce mănânci tu la micul dejun?

Cu o privire vicleană și înfometată, crocodilul a răspuns:

Sunt un crocodil, desigur, și la micul dejun ador să mănânc broaște verzi și guralive. Ai văzut vreuna prin zonă?

Când broasca cea verde și guralivă a auzit asta, gura ei mare s-a închis brusc. Broasca a devenit foarte, foarte tăcută. În cele din urmă, a șoptit:

Nu, n-am auzit niciodată de vreo vietate numită broască verde și guralivă. Sper să găsești una. Îmi pare rău, acum trebuie să plec.

Broasca cea verde cu gură mare a luat-o la goană țopăind şi nu s-a mai oprit până la balta ei. Iar după această pățanie, și-a amintit mereu că uneori e mai bine să fii mai puțin guraliv.

O poveste din Statele Unite ale Americii, adaptată după povestitorii Martha Hamilton şi Mitch Weiss