Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPrint this pageEmail this to someone

Într-o zi, în luna august, în timpul în care se culeg fructele cactusului pitaya şi căldura toropeşte, o broască țestoasă de deşert, se plimba sub ramurile unui mare cactus pitaya. Dând peste fructele acestuia, roșii și suculente şi atât de la îndemână – tocmai ce căzuseră pe jos, le-a înghiţit cu mare poftă. Apoi s-a plimbat împrejur, cu gura toată roșie de la sucul pitaya, fiind foarte mulțumită și fericită.

În timp ce se plimba, a întâlnit un coiot flamând. Coiotul a salutat-o curtenitor, sperând ca broasca țestoasă să-i servească drept masă și a întrebat-o:

Ce ai mâncat de ți-ai înroșit gura?

Tocmai am mâncat un om și dacă mă superi, o să te mănânc și pe tine, i-a răspuns broasca țestoasă, deschizându-și gura și arătându-și dinții mici.

Coiotul a început să se teamă de broasca țestoasă și după puțin timp a spus:

Broască țestoasă, prietenă dragă, spune-mi unde aş putea găsi ceva de mâncare?

Vino cu mine. Am niște prieteni la o crescătorie mare de vite. Ei îmi dau de mâncare întotdeauna și o sa împart mâncarea cu tine.

Şi uite aşa, au luat-o încet la drum, pălăvrăgind vrute şi nevrute în timp ce mergeau. După o perioadă de timp, coiotul, mort de foame, a spus:

Când o să ajungem la crescătoria de vite? Cât de departe este aceasta?

Crescătoria de vite nu este departe. Trebuie să continuăm să mergem și vom ajunge în curând acolo, a spus broasca. Dar acesta nu era adevărul. Nu exista nicio crescătorie de vite și dacă broasca țestoasă i-ar fi dat vreo șansă coiotului, acesta ar fi mâncat-o toată. Aşa încât, și-au continuat drumul.

Coiotul a întrebat din nou:

Cât de departe este crescătoria de vite, și broasca țestoasă i-a răspuns din nou:

Crescătoria de vite nu este departe. Trebuie să continuăm să mergem și vom ajunge încurând acolo. Mergând ei aşa încet, coiotul, gata să leșine de foame, a întrebat-o cu glas mieros:

Broască țestoasă, prietenă dragă, nu ai putea măcar merge mai repede?

Coiotule, prietene, nici nu ştii ce-mi ceri. Dacă aş merge mai repede, ar apărea un fum negru de sub picioarele mele. Aşa că, asigură-te, te rog, că acest lucru nu se va întâmpla, căci altfel nu vom putea niciodată ajunge la crescătoria de vite.

Astfel, coiotul a continuat să meargă în urma broaștei țestoase, cu nasul aproape de picioarele ei, până când în cele din urmă nu a putut să mai meargă. În cele din urmă, coiotul a leșinat și a căzut pe jos, iar broasca țestoasă și-a continuat drumul, până la următorul loc unde putea găsi delicioasele fructe pitaya.

Aşa a reușit broasca țestoasă de deşert să păcălească coiotul și acest lucru s-a întâmplat cu mulţi ani în urmă.

Poveste mexicană tradusă şi adaptată după:

http://www.indigenouspeople.net/coyotort.htm