Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPrint this pageEmail this to someone

Mi-am început călătoriile spre Rusia în toiul iernii socotind, pe bună dreptate, că îngheţul şi zăpada vor fi netezit drumurile din ţinuturile de nord ale Germaniei, Poloniei, Curlandei şi Liponiei (…). Am pornit-o călare, fiindcă aşa se călătoreşte cum nu se poate mai bine, atunci când nici calul şi nici călăreţul nu sunt de lepădat.

(…) Am mers şi am mers până ce noaptea şi întunericul m-au prins din urmă. Nu se auzea nici un zgomot, nu se zărea nici un sat. Cât cuprindeai cu ochii, numai nea; nu se cunoştea nici o cărăruie care să-mi arate încotro să-mi îndrept paşii. Obosiţi de atâta drum, descălecai în cele din urmă şi-mi legai calul de un ciot care ieşea de sub zăpadă. Pentru mai multă siguranţă, mi-am pus pistoalele la subsuoară şi culcându-mă alături, în zăpadă, am tras un pui de somn, care mi-a ţinut pleoapele lipite până a doua zi, când se luminase de-a binelea.

Dar mare-mi fu mirarea când, trezindu-mă, mă pomenii în mijlocul unui sat, în cimitirul de lângă biserică. La început nu mi-am zărit nicăieri calul; curând însă îl auzii nechezând undeva, deasupra mea. M-am uitat în sus şi mi-am dat seama că ceea ce luasem pe întuneric drept un ciot era de fapt morişca de vânt de pe turla bisericii. De ea îmi priponisem noaptea calul, care acum stătea spânzurat acolo sus. Am priceput îndată ce se petrecuse. In timpul nopţii, satul fusese pe dea-ntregul troienit de zăpadă. Dar, schimbându-se vremea pe neaşteptate, pe când eu dormeam, zăpada prinsese a se topi; şi aşa adormit cum eram, încetul cu încetul, mă lăsasem şi eu în jos, o dată cu zăpada. Deci, ciotul acela de care îmi legasem calul pe întuneric nu era altceva decât crucea sau morişca de vânt din turla bisericii. Fără să stau mult pe gânduri, luai unul din pistoale şi ochii în căpăstru. Redobândindu-mi astfel calul, putui să-mi văd mai departe de drum.

Preluare după „Uimitoarele aventuri ale baronului Münchhausen – Poveşti vânătoreşti”, Gottfried August Bürger; Planşe color: Franz Gottfried