Şoarecele – căprioară sau căprioara pitică are faţa unui şoricel cu un botic mic şi picioarele şi corpul unei căprioare. Este micuţă – de-abia de îţi ajunge până la genunchi, maronie cu pete albe. Trăieşte în pădurile din Indonezia şi Malaezia şi multe animale mari încearcă să o mănânce. Dar căprioara pitică este isteaţă şi întotdeauna scapă.  Atunci când merge cu pas grăbit prin pădure cântă:

 Sunt rapidă şi isteaţă

Şi nimeni nu mă înhaţă.

Cine sunt eu?

Sunt căprioară pitică.

Într-o zi, căprioara pitică se plimba prin pădure, când deodată, Tigrul s-a năpustit asupra sa:

—Vreau să te mănânc la prânz, căprioară pitică! zise el.

Căprioara pitică privi înspre o băltoacă plină de noroi din apropiere şi spuse:

—Mi-ar plăcea să fiu prânzul tău de astăzi, Tigrule, dar am o treabă foarte importantă de făcut: trebuie să păzesc budinca împăratului. Este fină şi cremoasă şi are gust de ciocolată.

—Vreau să o încerc! a implorat, plin de poftă, Tigrul.

—Oh, nu! Chiar nu te pot lăsa. Împăratului nu-i place deloc ca cineva să-i guste budinca. De aceea o şi păzesc.

—Doar o înghiţitură, se rugă Tigrul. Împăratul nu-şi va da niciodată seama.

—Ei, foarte bine, atunci, spuse căprioara. Dar va trebui să fug repede. Aşa, dacă vei fi prins, nimeni  nu va putea să mă învinovăţească.

Căprioara a tulit-o  înspre pădure, în timp ce Tigrul a început să guste budinca Împăratului: o budincă de noroi!

Tigrul a luat urma căprioarei prin pădure şi a găsit-o calmă, aşteptându-l sub un copac în care descoperise în secret un cuib de viespi.

—De data asta nu vei mai scăpa, te voi mânca la prânz! spuse Tigrul.

—Mi-ar plăcea să fiu prânzul tău de astăzi, Tigrule, dar am o treabă foarte importantă de făcut: trebuie să păzesc tamburina împăratului, spuse căprioara pitică entuziasmată. Când o loveşti, scoate un zgomot profund. Sunetul îţi trece prin urechi şi îţi ajunge până în vârful degetelor de la picioare şi tot ceea ce poţi să faci este să dansezi!

—Mi-ar plăcea la nebunie să bat tamburina împăratului, a implorat Tigrul.

—Oh, nu! Chiar nu te pot lăsa să faci asta. Împăratului nu-i place deloc ca cineva să bată în tamburina sa. De aceea o şi păzesc.

—Doar o lovitură, se rugă Tigrul. Împăratul nu-şi va da niciodată seama.

—Ei, foarte bine, atunci, spuse căprioara. Dar va trebui să fug repede. Aşa, dacă vei fi prins, nimeni nu va putea să mă învinovăţească.

Căprioara a tulit-o înspre pădure, în timp ce Tigrul a început să bată în tamburina Împăratului. Viespile nervoase au început să-l înţepe şi să-l fugărească până în râu unde a trebuit să se ascundă până ce acestea s-au plictisit şi au plecat.

Furios, Tigrul i-a luat din nou urma căprioarei cea pitică. De data aceasta a găsit-o stând lângă un şarpe cobra încolăcit, care dormea dus.

—De data asta chiar nu vei mai scăpa, te voi mânca la prânz! răcni Tigrul.

—Mi-ar plăcea să fiu prânzul tău de astăzi, Tigrule, dar, din nefericire, trebuie să păzesc cureaua împăratului.

Tigrul se uită cu jind la modelul perfect, extraordinar de frumos al curelei împăratului.

—Aş vrea să o încerc, a implorat Tigrul, vrăjit de frumuseţea culorilor şi a designului curelei.

—Oh, nu! Chiar nu te pot lăsa să faci asta. Împăratul nu lasă pe nimeni să-i poarte cureaua. De aceea o şi păzesc.

—Doar pentru un minut, se rugă Tigrul. Împăratul nu va şti niciodată.

—Ei, foarte bine, atunci, spuse căprioara. Dar va trebui să fug repede. Aşa, dacă vei fi prins, nimeni nu va putea să mă învinovăţească.

Căprioara a tulit-o înspre pădure şi în timp ce Tigrul îşi punea cureaua, şarpele s-a trezit şi a început să se încolăcească în jurul acestuia, sâsâind şi scuipându-i în faţă.

—Ajutor!!!  a strigat Tigrul. După câteva trânte bune, a reuşit, cu greu, să se elibereze din strămtoarea şarpelui şi a rupt-o la sănătoasa.

De atunci, nu a mai încercat niciodată să o mănânce pe căprioara pitică. Şi acum se aude căprioara cântând prin pădure cântecul ei preferat:

Sunt rapidă şi isteaţă

Şi nimeni nu mă înhaţă.

Cine sunt eu?

Sunt căprioara pitică.

Poveste din Asia; traducere şi adaptare după www.storymuseum.org