Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPrint this pageEmail this to someone

Au fost odată un soț și o soție care erau foarte săraci. Căsuța în care trăiau era așa dărăpănată, că într-o dimineață era să le cadă o bucată din acoperiș în cap. Soțul a spus:

—Casa noastră se face bucăți. Trebuie s-o renovăm. Dar cum să facem rost de bani?

—Foarte simplu! a răspuns soția lui. Du-te la târg și vinde vaca. Valorează cel puțin treizeci de drahme. Iar eu o să vând niște fire de lână pe care le-am tors. O să vezi, o să facem amândoi niște afaceri foarte bune.

Așa că soțul a plecat cu vaca la târg. Acolo, a predat vaca omului care organiza vânzarea animalelor. Pentru a atrage clienți, acesta exagera calitățile tuturor animalelor pe care trebuia să le vândă. Când a venit rândul vacii, vânzătorul a început să strige:

—Priviți ce vacă grozavă, de rasă pură! Dă un lapte extraordinar de gustos și mănâncă foarte puțin! Altă vacă ca ea nu mai găsiți nicăieri! Cine oferă treizeci de drahme pentru ea?

Când a auzit cum e lăudată vaca lui, soțul s-a gândit în sinea lui: „Păi dacă e o vacă așa grozavă, mai bine o cumpăr chiar eu”.

—Plătesc eu prețul! a strigat și a scos treizeci de drahme din buzunar.

—Vândut! a strigat vânzătorul. Iar soțul a plătit banii și și-a luat vaca. Apoi s-a grăbit să se întoarcă acasă și i-a spus soției:

—Draga mea, n-o să crezi cât sunt de isteț. Lasă-mă să-ți spun ce afacere grozavă am făcut!

—Mai întâi, trebuie să-ți spun eu ce afacere nemaipomenită am făcut a răspuns soția. Am găsit repede în sat o femeie care avea nevoie de fire de lână. Eu i-am cerut cinci drahme pe ea, iar ea mi-a zis că-mi plătește lâna în funcție de greutate. Așa că am pus-o pe cântar. Nu cântărea așa mult cum se așteptase ea, așa că femeia mi-a oferit doar patru drahme și jumătate. Dar mie pe loc mi-a venit o idee genială! Am rugat-o să mai cântărim odată lâna. Și când ea s-a uitat pentru o clipă în altă parte, mi-am scos rapid brățara de aur de la mână și am ascuns-o în lână! Sigur că acum lâna a tras mai mult la cântar, așa că femeia a fost de acord să-mi dea cinci drahme. Apoi a plecat cu lâna, fără să-și dea seama nici o clipă că luase și brățara mea cu ea. Îți dai seama cât de tare am păcălit-o și ce afacere bună am făcut?

—Uimitor! a răspuns soțul ei. Ești extraordinar de deșteaptă! Dă-mi voie să-ți povestesc și eu ce afacere grozavă am făcut. Apoi i-a povestit și el cum își cumpărase propria vacă.

Ea i-a lăudat istețimea și a spus:

—Ce noroc că suntem amândoi așa înțelepți și iscusiți! Cum altfel am fi putut face rost de bani să ne reparăm casa? Cred că de acum înainte nu mai trebuie să ne facem nici o grijă cu privire la viitor. E clar că dacă ne punem amândoi capetele la contribuție, împreună găsim soluții geniale pentru orice problemă.

Poveste arabă, adaptată dupa povestitorii Martha Hamilton şi Mitch Weiss