Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPrint this pageEmail this to someone

Trăiau odată, demult, un bătrân și o bătrână; duceau ei o viață liniștită și destul de fericită împreună, doar că soția avea un mare of. Uite așa clătina mereu din cap cu dezaprobare, căci și-ar fi dorit și ea ca soțul ei să fi avut un pic mai mult interes pentru cultură. Era tare necăjită pentru că el era atât de lipsit de imaginație și de dezinteresat și se gândea: „Dacă aș putea să-l mai luminez un pic, viața noastră împreună ar fi mult mai bună”.

Întâmplarea a făcut ca într-o seară să vină în sat un mare povestitor; bătrâna s-a gândit:

— Ah! Asta este tot ce aveam nevoie! Acest povestitor va spune povești din incredibil de frumoasa epopee Ramayana, iar dacă bărbatul meu îl va asculta, poate că va deveni mai cultivat și mai educat.

A mers la soțul ei și i-a spus:

— Trebuie să te duci și să-l asculți pe marele povestitor.

— Of, of, s-a plâns bărbatul.

El chiar nu dorea să se ducă – avea alte lucruri mai importante de făcut, cum ar fi să se tolănească în fotoliu și să se relaxeze frumos în camera lui preferată. Dar soția a insistat și a insistat, astfel încât n-a mai avut încotro și a trebuit să accepte și să se ducă.

Așa că în acea seară, obosit cum se simțea, s-a dus în centrul satului unde avea loc adunarea; dar cum nu era deloc interesat, s-a așezat tocmai pe ultimul rând. Povestitorul a început să-și depene povestea…sunetul se pierdea ușor prin aer și lovea urechile bătrânului…și ritmul…sfoorrr, sfoorrrr, sfoorrr…l-a ademenit în lumea somnului. A picat într-un somn adânc, lung cât toată povestea şi fălcile i s-au deschis. Conform obiceiului, la sfârșitul reprezentației, copiii au mers printre rânduri și au împărţit dulciuri. Un copil a trecut prin fața bătrânului și i-a aruncat câteva bomboane direct în gură. Bărbatul s-a trezit, a simțit dulceața în gură și s-a dus acasă. Soția îl aștepta nerăbdătoare și l-a întrebat:

— Bărbate, bărbate cum a fost Ramayana?

Bărbatul, molfăind încă urme de bomboane și simțind gustul dulce al acestora, a răspuns:

— Ei, femeie, a fost chiar dulce!

— Ha! s-a bucurat femeia. Bărbatul meu devine mai cult și începe să înțeleagă. Trebuie să te mai duci și diseară.

Uite așa a fost nevoit bătrânul nostru să meargă și a doua seară. Din nou, era atât de obosit, încât cum şi-a găsit un loc în spate, povestea a început să se estompeze. A început să moțăie şi în curând a adormit. În acea seară, un băiețel care sosise târziu n-a mai găsit niciun loc în faţă. Fiind mic, nu putea să vadă mai nimic de toate capetele înalte, așa ca după ce a stat un pic pe gânduri, și-a luat inima în dinți și s-a cocoțat pe umerii bătrânului. Aceştia s-au dovedit a fi un scăunel ideal. Dimineață, cum s-a terminat povestea, băiatul a fugit, iar bătrânul s-a trezit cu umerii împovărați și dureroși. A pornit agale spre casă unde soția îl aștepta, la fel de nerăbdătoare ca în seara precedentă:

—Bărbate, cum a fost, cum a fost?

El a răspuns:

—A fost…a fost apăsător!

Femeia a fost entuziasmată:

—Minunat, minunat! Ia uite cum devii mai cult! Într-adevăr, așa este povestea! Diseară trebuie să te duci din nou!

Și uite așa, în seara următoare bărbatul a fost nevoit să se reîntoarcă, deși era ultimul lucru pe care și l-ar fi dorit. Când a ajuns la adunare era atât de epuizat, încât a picat pe jos cu gura deschisă și sforăind zgomotos. Chiar înainte de a se termina povestea, un câine a trecut pe lângă bărbat și din greșeală a călcat chiar pe gura acestuia. Apoi, speriat, a fugit. Bărbatul s-a trezit cu un gust amar de pământ în gură, l-a scuipat supărat și a pornit spre casă. Aici, nevasta cea nerăbdătoare l-a întrebat:

—Ei, bărbate, de data asta cum a mai fost?

Cu o mare grimasă pe față, bărbatul a răspuns:

—Oooh, a fost murdar.

—Murdar? Ramayana nu are cum să fie murdară. Poate fi orice, numai murdară, nu! Bărbate, acum, spune-mi ce se întâmplă?

Și a insistat, și a insistat până când bărbatul n-a mai avut încotro și a fost nevoit să admită că, seară de seară, el de fapt dormise.

În cea de-a patra noapte, s-a dus și soția cu bărbatul la adunare; au ajuns devreme și femeia l-a târât până în primul rând, unde s-au și așezat. I-a spus cu fermitate că trebuie să rămână treaz indiferent ce s-ar întâmpla. Aşa că bărbatul a stat conștiincios în primul rând și a început să asculte. Foarte curând, a fost furat de evenimente și de personaje.

În acea seara povestitorul spunea o poveste despre zeul-maimuță Hanuman, marele zeu Rama și soția acestuia, Sita. Sita fusese răpită de către un rege demon și dusă pe o insulă îndepărtată. Rama s-a dus la Hanuman şi i-a spus:

—Te rog, ia acest inel, du-l soției mele și totul va fi bine!

Așa că regele-maimuță Hanuman a luat inelul şi a făcut un pas uriaș peste tot acel ocean pentru a ajunge pe insula îndepărtată. Ţinea inelul în mână cât de strâns putea. Dar pe la jumătatea drumului, inelul i-a alunecat din mână și a căzut în ocean. A  dispărut într-o clipită. Hanuman a ajuns pe insulă fără inel. S-a aşezat pe o margine de stâncă, frecându-și mâinile îngândurat…și deodată… acel bătrân din primul rând s-a ridicat și i-a spus:

—Nu te îngrijora Hanuman, îți aduc eu inelul!

S-a scufundat în apă, a înotat până la fund şi a ridicat inelul. A înotat până la suprafață, i l-a dat regelui Hanuman și…s-a întors pe scaunul lui din primul rând. Toată lumea a încremenit.

Din acea zi, bătrânul a avut la fel de multă cultură și înțelepciune ca oricine altcineva — așa se întâmplă când dai ascultare unei povești.

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa.

Traducere şi adaptare după Brian Sturm și A.K. Ramanujan, Basme din India (New Delhi: Penguin Books India,1993), p.55