Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPrint this pageEmail this to someone

Odată, demult, o cioară a zburat să-și vadă bunica ce locuia foarte departe. A zburat mult, mult, deasupra întinderilor nemărginite, a pădurilor și pășunilor întinse. În cele din urmă, a trebuit să zboare şi deasupra deşertului.

În deşert, nopțile sunt reci și zilele sunt foarte călduroase. De aceea, cioara și-a început zborul devreme dimineața când era mai răcoare; dar pe măsură ce ziua înainta, s-a făcut foarte cald.

Ciorii i s-a făcut sete, dar nicăieri nu era nici urmă de apă. În cele din urmă, ea a văzut un ulcior de teracotă spart cu puţină apă pe fundul lui. Dar ce păcat, cioara nu putea să ajungă la apă cu ciocul!

A încercat să încline ulciorul, dar nu a reușit. Ulciorul era greu și cioara era o pasăre mică.

A încercat să spargă ulciorul cu ciocul, dar nu a reușit. Ulciorul era tare și i-a rănit ciocul.

A luat o piatră în cioc și a încercat să-l spargă cu piatra. Dar piatra a alunecat și a căzut în ulcior.

—Am o idee grozavă! Şi uite aşa, punându-şi ideea în practică, cioara a reuşit să-şi potolească setea.

La ce s-a gândit cioara?

____________________________________________________________

Răspuns:

O să ridic apa din ulcior, s-a gândit ea.

Şi uite aşa, a adunat mai multe pietre și le-a pus în ulcior. Apa din ulcior s-a ridicat puțin. Apoi, a mai adunat câteva pietre și le-a pus din nou în ulcior. După încă o vreme, apa a ajuns la o înălțime destul de mare și cioara a reușit să o bea, potolindu-şi astfel setea. De abia aştepta să ajungă la bunică să-i povestească şi ei despre cât de isteaţă fusese.

Tradusă şi adaptată după: http://www.india-intro.com/kids-corner.html