Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPrint this pageEmail this to someone

A fost odată o amarnică furtună ce mai, mai era să încurce prima călătorie a baronului pe mare. Uraganul s-a stârnit pe când ne aflam în faţa unei insule unde ancorasem ca să ne împrospătăm provizia de lemne şi de apă. Şi a bântuit cu atâta putere, încât a smuls din pământ, cu rădăcină cu tot, şi a împrăştiat prin văzduh o mulţime de copaci nemaipomenit de groşi şi de înalţi. Cu toate că mulţi dintre copacii aceia cântăreau câteva sute de chintale, nu le-ai fi dat nici în ruptul capului o asemenea greutate, fiindcă pluteau la o neînchipuită înălţime, la cel puţin cinci mile deasupra pământului, din care pricină abia dacă păreau ceva mai mari decât nişte fulgi, care ar fi zburat prin aer.

Apoi, de cum s-a potolit furtuna, copacii au căzut cu vârful în sus, fiecare la locul său, prinzând de îndată şi rădăcini, astfel că n-a mai rămas nici urmă din prăpădul de mai înainte. Doar cel mai uriaş dintre copaci s-a abătut de la regula asta. Când a fost smuls din pământ, de furia neaşteptată a furtunii, în frunzişul lui tocmai se urcase un om cu soţia sa, dorind să culeagă castraveţi (fiindcă pe meleagurile acelea ale lumii minunatul rod care poartă numele de castravete creşte pe copaci). Porniţi în călătoria aeriană, ei au stat cuminţi ca berbecul lui Blanchard*, dar datorită greutăţii lor copacul s-a abătut puţin de la poziţia lui iniţiată şi a coborât la pământ orizontal.

* N.F. Blanchard – vestit aeronaut, care încă din copilărie a fost urmărit de gândul său cel mai drag, zborul. La 4 martie 1784 a făcut la Paris o primă încercare, cu un balon cu gaz, dar nu s-a ales decât cu glume şi ironii. El insă nu s-a lăsat descurajat şi, la 7 iunie 1785, a zburat în balon de la Dover la Calais, atingându-şi ţinta. În călătoriile lui avea obiceiul să ia cu el un berbec.

Preluare după „Uimitoarele aventuri ale baronului Münchhausen”, Gottfried August Bürger