Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPrint this pageEmail this to someone

Jack și mama lui trăiau într-o căsuță dintr-un sătuc. Mama lui muncea din greu, dar Jack era leneș. Foarte leneș. În zilele frumoase de vară zăcea lângă pârâu și se prăjea la soare. Cum venea iarna, se cuibărea lângă sobă.

În cele din urmă, mama lui Jack s-a săturat. Într-o dimineață i-a spus:

—Jack, e timpul să-ți găsești de lucru!

Jack și-a dat seama că mama lui nu glumea și s-a apucat să-și caute o slujbă. A găsit una la un fermier. A muncit toată ziua pe câmp, iar fermierul l-a plătit seara cu un bănuț. Jack era încântat. Nu mai avusese niciodată bani. Abia aștepta să-i arate mamei bănuțul.

A plecat spre casă ținând bănuțul în mână și s-a tot jucat cu el. Dar pe când trecea un pod, l-a scăpat în râu. Când a ajuns acasă, mama lui l-a certat:

—O, Jack, nu așa se țin banii. Trebuia să pui bănuțul în buzunar!

—Aha!  a spus Jack. Data viitoare așa o să fac.

În ziua următoare Jack a ajutat-o pe soția fermierului să facă niște unt. La sfârșitul zilei, ea i-a dat o bucată de unt drept răsplată. Jack și-a amintit ce-i spusese mama lui, așa că a pus untul în buzunar. Apoi a pornit-o spre casă. Dar în curând untul a început să se topească. Până să ajungă acasă, tot untul i se scursese în pantaloni.

—O, Jack, a oftat mama lui. Nu așa se transportă untul. Trebuia să-l fi înfășurat în hârtie și să-l fi dus într-o găletușă.

—Aha! Data viitoare așa o să fac.

În ziua următoare, Jack a lucrat pentru brutar și a fost răsplătit cu un motan uriaș. Jack a făcut din nou ce-i spusese mama lui, dar n-a fost ușor. Motanul a miorlăit și l-a scuipat când l-a învelit în hârtie. Apoi a rupt hârtia și i-a tras o zgârietură zdravănă. În cele din urmă a sărit afară din găletușă și zbughit-o.

Când Jack a ajuns acasă, mama lui a spus:

—O, Jack! Nu așa se transportă un motan. Trebuia să-i legi o zgardă de gât și să-l tragi după tine.

—Aha! Data viitoare așa o să fac.

În ziua următoare Jack a lucrat pentru un măcelar și a primit drept plată o bucată mare de carne. El și-a amintit sfatul mamei sale. A legat carnea cu o zgardă și a târât-o după el. Când a ajuns acasă, carnea se zdrențuise toată și se umpluse de praf.

—O, Jack, ce o să mă fac cu tine? a strigat mama lui.  Nu așa se transportă carnea. Trebuia s-o duci pe umăr!

—Aha! Data viitoare așa o să fac.

În ziua următoare Jack a lucrat la cel mai bogat om din sat și a făcut curat în grajd. La sfârșitul zilei, omul i-a dat lui Jack drept plată un măgar. Jack și-a amintit ce îi spusese mama lui și a reușit în cele din urmă să ridice măgarul și să-l pună pe umeri. Tocmai atunci, se uita pe geam fata celui mai bogat om din sat. Ea  nu mai râsese niciodată în viaţa ei. Tatăl ei promisese că celui care o va face să râdă îi va da drept răsplată doi saci cu galbeni. Când fata l-a văzut pe Jack cărând măgarul în spate, a râs atât de tare, că se ţinea cu mâinile de burtă. Tatăl ei şi-a ţinut promisiunea şi i-a dat lui Jack doi saci cu galbeni drept răsplată. Jack a mutat măgarul pe un singur umăr, a luat unul din saci pe celalalt umăr şi şi-a dat seama că mai rămăsese un sac pe care nu ştia cum să-l ducă. Aşa că… i-a venit o idee! A pus măgarul jos, a pus sacii pe măgar şi apoi s-a urcat şi el pe măgar.

Când mama lui l-a văzut venind călare pe măgar, cu cei doi saci cu galbeni, a zis:

—O, Jack, uite că poţi să gândeşti şi singur dacă încerci!

De-atunci înainte, ea şi cu Jack au trăit în îndestulare şi nu au mai avut niciodată grija banilor.