De ce Anansi păianjenul are o talie mică

O poveste din Africa de Vest

Anansi păianjenul este un personaj din folclorul african care apare în multe poveşti. Uneori păcăleşte, alteori este el însuşi păcălit.

 

Dacă vă uitați atent la un păianjen, veți vedea că are un cap mare și un corp şi mai mare, dar o talie mică. Dar nu a fost întotdeauna aşa – cu mult timp în urmă, păienjenii nu aveau deloc talia mică. Haideţi să vă povestesc cum au ajuns să aibă o asemenea talie.

 

Lui Anansi, păianjenul, îi plăcea, mai mult decât orice altceva, să mănânce. Și putea simți mirosul unei mâncări bune de la o depărtare de peste 2 kilometri. Într-o zi, pe când se afla în pădure, a simțit un miros delicios în jur și şi-a spus:

 

—Hm! Hm! Oare de unde vine acest miros minunat?

 

Chiar atunci, Anansi și-a amintit că în aceea zi era sărbătoarea recoltei. Cele două sate din apropiere, unul în partea de răsărit, iar celălalt în partea de apus, vor organiza fiecare câte o petrecere. Gura lui Anansi a început să-i lase apă și s-a gândit:

 

—O să fie atât de multă mâncare! O să mănânc cât o să vreau. Mă întreb care care dintre sate o să servească cea mai bună mâncare, cel de la răsărit, sau cel de la apus?

 

S-a mai gândit puţin şi a hotărât:

 

—O să mă duc la ambele petreceri. O să aflu cine va servi întâi mâncarea, o să merg acolo și o să-mi fac plinul, iar apoi o să mă duc și la celălalt sat.

 

Dar când Anansi s-a dus la fiecare dintre cele două sate și a întrebat când încep petrecerile, NIMENI nu i-a dat vreun răspuns.

 

Oamenii din ambele sate știau ca Anansi nu făcea niciodată nimic ca să merite să fie invitat la ospăț, dar își făcea mereu apariția când era vorba de mâncare.

 

Anansi știa însă că dacă ajungea la petrecere, putea să mănânce după pofta inimii, căci conform obiceiului, sătenii nu ar fi refuzat pe cineva flămând care ar fi venit la ușa lor.

 

Aşa că, imediat Anansi și-a făcut un plan foarte bun. Cel puţin aşa credea el. Întâi și-a chemat fiul cel mai mare. Apoi, Anansi și-a legat o frânghie foarte lungă de talie și i-a spus fiului său:

 

—Trage celălalt capăt al frânghiei până la satul din răsărit. Când mâncarea e gata să fie servită, trage tare de frânghie ca să știu că e timpul să vin și să mănânc.

 

Apoi și-a chemat fiul cel mic. Anansi a luat o altă frânghie lungă și și-a legat-o de talie și i-a spus fiului celui mic să întindă celălalt capăt al frânghiei pană la satul din apus și să tragă tare de ea când mâncarea este gata să fie servită.

 

Apoi, Anansi a așteptat să înceapă petrecerile. Deodată a simțit cum este tras tare înspre răsărit. Anansi era foarte bucuros.

 

Dar chiar în același moment a simțit că este tras tare și spre apus.

 

Anansi și-a dat seama că cele două sate trebuie să fi început petrecerile în același timp.

 

Cei doi fii ai săi trăgeau atât de tare, fiecare de frânghia sa, încât Anansi era prins la mijloc.

 

Nu putea merge nici spre răsărit, nici spre apus. Cei doi fii au continuat să tragă cât de tare au putut de frânghiile lor pană când petrecerile s-au încheiat și toată mâncarea s-a terminat.

 

Când s-au dus să-și vadă tatăl și să afle de ce nu a venit când au tras de frânghii, au văzut că avea acum o talie mică în jurul căreia erau strânse frânghiile.

 

Şi uite cum aţi aflat care este motivul pentru care păianjenii au acum un cap mare și un corp mare, dar o talie mică.

 

Poveste din Africa de Vest, adaptată după povestitorii Martha Hamilton şi Mitch Weiss