Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPrint this pageEmail this to someone

Într-o zi, regele şi consilierul-şef stăteau la geamul palatului, privind în jos pe stradă. Râdeau şi vorbeau în timp ce se ospătau cu orez şi miere. La un moment dat, regele a hohotit aşa tare că a vărsat un strop de miere pe pervaz.

—Majestatea Voastră, îngăduiţi-mi să şterg asta pentru dumneavoastră, a spus consilierul-şef.

—Nu te obosi, a spus regele. E doar o picătură de miere. Avem servitori care să se ocupe de asemenea lucruri. Nu ne priveşte pe noi.

Pe când continuau să mănânce şi să vorbească, picătura de miere a căzut pe stradă. În curând, pe ea a aterizat o muscă care a început să se ospăteze. Dar nu după mult timp, o lăcustă a pândit-o, a înşfăcat-o şi a făcut un prânz din ea. Nici nu apucă bine lăcusta să se bucure de ospăţ, că haţ, o şopârlă o prinse cu limba ei lungă.

Şopârla nu a observat cum o pisică se furişa în umbra palatului. Deodată, pisica a ţâşnit şi a înghiţit şopârla. Apoi, pe când se odihnea la soare, un câine a atacat-o.

Regele şi consilierul-şef stăteau de vorbă în timp ce priveau ce se întâmpla jos. Câinele şi pisica au provocat un asemenea tărăboi, încât consilierul-şef a întrebat:

—Sire, să trimitem pe cineva să oprească bătaia?

—Nu te obosi, a spus regele.  Nu ne priveşte pe noi.  Aşa că au continuat să mănânce şi să vorbească.

Între timp, stâpânul pisicii a sosit la faţa locului. A luat un băţ şi a început să-l bată pe câine. Dar chiar în acel moment a apărut stăpânul câinelui. El a luat un băţ şi a început să bată pisica. N-a durat mult până când cei doi oameni au început să se lovească unul pe celălalt.

—Sire, acum sunt doi oameni care se luptă pe stradă, a spus consilierul-şef. Să ordonăm unor gardieni să-i oprească?

Regele a privit în jos la agitaţia de pe stradă.

—Nu te obosi. Nu ne priveşte pe noi.

Bătaia a început să ia amploare. Unii oameni ţineau cu stăpânul pisicii, alţii ţineau cu stăpânul câinelui. Curând, au început să se atace unii pe alţii.

—Sire, mă tem că lucrurile se înrăutăţesc, a ţipat consilierul-şef. Acum se luptă grupuri mari de oameni. N-ar trebui să încercăm să-i oprim?

Regele a mai luat o înghiţitură de orez şi miere şi a spus:

—Nu te obosi. Nu ne priveşte pe noi.

Soldaţii au sosit în curând să pună capăt luptei. Dar când au auzit care era motivul pentru care se luptau oamenii, au început şi ei să ţină cu o parte sau cu alta. Odată ce s-au implicat soldaţii, totul s-a transformat într-un război civil în toată regula! Au fost arse case şi mulţi oameni au fost răniţi. N-a durat mult ca flăcările să se întindă până la palat, care a ars, de asemenea, până la temelii.

Regele a privit la ruinele palatului său şi a recunoscut:

—Presupun că am greşit. Acea picătură de miere ne privea pe noi.

Regelui i-a luat mulţi ani să-şi reconstruiască palatul. Din acel moment, el a devenit un conducător mult mai înţelept, care îi asculta întotdeauna cu atenţie pe ceilalţi. N-a uitat niciodată că până şi cel mai mic gest poate avea consecinţe importante.

Poveste din Asia (Burma, Tailanda), adaptată după http://storywise.com.sg/storytelling/a-little-drop-of-honey