Era odată un bărbat pe nume John, care locuia împreună cu soţia lui chiar lângă un cimitir. În fiecare zi, John mergea și se întorcea de la lucru pe lângă cimitir. Într-o seară, pe când se apropia de poarta cimitirului, la urechi i-a ajuns vuietul vântului care zburlea pomii și foşnetul frunzelor căzute care se învolburau deasupra mormintelor. Şi apoi a auzit un glas straniu care striga din cimitir:
— Întoarce-mă! Întoarce-mă!
John a luat-o la fugă cât de repede a putut. Când a ajuns acasă, i-a povestit soţiei ce auzise.
Dar soţia sa a spus:
— Ei, John! Nu este nimic în cimitir!
În seara următoare, trecând iar pe lângă cimitir, John a auzit din nou vântul vuind printre pomi și frunzele foșnind deasupra mormintelor. Şi apoi a auzit din nou glasul straniu care se tânguia:
— Întoarce-mă! Întoarce-mă!
John a luat-o din nou la goană, dar acasă, când i-a povestit soţiei, aceasta a zis iar:
— Ei, John! Chiar nu este nimic în cimitir!
În a treia seară, când John s-a apropiat de poarta cimitirului, un nor uriaș a acoperit luna. În întuneric, a putut auzi vântul zburlind pomii și frunzele foșnind deasupra mormintelor. Iar glasul straniu se ruga iar:
— Întoarce-mă! Întoarce-mă!
De data aceasta, John a urmărit glasul până în mijlocul cimitirului. Acolo a dat peste o criptă uriașă de marmură neagră, înconjurată de un gard cu o poartă. A deschis cu greu poarta care scârţâia şi a coborât treisprezece trepte, până la o uşă veche şi ruginită. Când a ajuns la ușă, din spatele ei s-a auzit din nou:
— Întoarce-mă! Întoarce-mă!
John a pus mâna pe clanța ușii, care s-a deschis brusc cu un scrâşnet metalic. A pășit în criptă, și acolo, pe jos, a văzut o grămadă uriașă de cărbuni. Cărbunii ardeau cu flăcări sclipitoare. Deasupra lor, John a putut întrezări un grătar uriaş; iar când ochii i s-au obişnuit cu lumina, a văzut că pe grătar se afla un … hamburger. Făcut numai pe o parte.

O poveste adaptată după povestitoarea Betty Lehrman