Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPrint this pageEmail this to someone

Pe insula Puerto Rico se spun poveşti despre un băiat pe nume Juan Bobo. Bobo înseamnă în spaniolă „Prostuţ”. În toate poveştile, Juan Bobo are intenţii bune. Dar, deşi inima lui este plină de bunătate, capul lui pare a fi gol. Iată o poveste pe care oamenilor le place să o spună despre el.

Juan Bobo locuia cu mama lui într-o căsuţă de la poalele unui deal. Într-o zi, mama lui s-a apucat să facă o tocană de pui cu orez, dar nu avea o oală destul de mare. Aşa că l-a chemat pe Juan Bobo şi i-a spus:

—Juan Bobo, du-te la bunica ta şi împrumută oala ei cea mai mare. Grăbeşte-te, ca să putem pregăti cina.

Juan Bobo s-a grăbit în sus pe deal spre casa bunicii sale. Era bucuros să dea o mână de ajutor, mai ales că ştia că mama gătea felul lui de mâncare preferat. Bunica i-a dat oala bucuroasă. Era un vas de fier de modă veche, cu trei picioare. Juan Bobo l-a ridicat pe umăr şi a pornit la drum înapoi spre casă. Dar oala era grea. Curând, de pe fruntea lui Juan Bobo a început să se scurgă transpiraţie. Umărul îl durea. Aşa că a pus oala pe pământ şi s-a aşezat să se odihnească puţin.

În timp ce Juan Bobo se uita la oală, s-a gândit:

—Oala asta are trei picioare! Eu am doar două. De ce ar trebui să-mi rup eu spatele cărând-o pe ea?

Aşa că i-a spus oalei pe un ton supărat:

—Ia-o pe jos către casă, oală leneşă, bună-de-nimic. Să facem o întrecere. Eu ar trebui să-mi iau un avans considerabil, deoarece tu ai trei picioare, iar eu doar două.

Apoi, Juan Bobo i-a explicat oalei unde anume se găseşte casa lui şi a luat-o la fugă în josul dealului.

Când Juan Bobo a intrat bufnind pe uşă, a întrebat-o pe mama lui cu sufletul la gură:

—Am învins oala sau ea e deja aici?

Mama lui nu avea timp pentru asemenea prostii.

—Juan Bobo, despre ce vorbeşti? Cum ar fi putut ajunge oala aici fără s-o duci tu?

—N-ai observat, mamă? Vasul acela are trei picioare bune şi puternice. Iar eu doar două. Aşa că i-am spus să vină singură acasă.

—O, Juan Bobo! a spus mama lui. Oalele nu pot merge. Acum, du-te înapoi pe deal şi adu oala!

Juan Bobo s-a târât înapoi în susul dealului. Sigur că a găsit oala exact acolo unde o lăsase.

—Oală leneşă! a strigat Juan Bobo. Ai stat pur şi simplu acolo şi m-ai lăsat să am probleme cu mama! Cât de egoist din partea ta! Acum îţi voi da o ultimă şansă. E timpul ca cina să fie gătită şi e nevoie de tine la mine acasă, aşa ca ia-o din loc!

Când oala tot nu s-a mişcat, Juan Bobo s-a înfuriat chiar şi mai tare.

El a lovit oala şi ea s-a răsturnat şi a început să se rostogolească în jos pe deal. Juan Bobo a strigat:

—E bine că în sfârşit ţi-a venit mintea la cap şi m-ai ascultat!

În acea seară, Juan Bobo şi mama lui au savurat o tocană gustoasă de pui cu orez. În dimineaţa următoare, mama l-a rugat pe Juan Bobo să ducă oala înapoi. Juan Bobo a rugat oala să urce înapoi pe deal. Când ea nu s-a mişcat, el i-a făcut semn cu degetul şi a avertizat-o:

—În regulă, oală. Cred că eşti prea obosită de la gătitul de aseară. Am să te duc eu la deal de data aceasta, dar nu te aştepta la acest tratament şi altă dată!

Nu se ştie ce s-a întâmplat următoarea dată când Juan Bobo a avut de adus oala. Dar un lucru e sigur. Orice ar fi făcut, s-a conformat numelui său de „Juan Bobo”.

O poveste din Puerto Rico, tradusă și adaptată după povestitorii Martha Hamilton şi Mitch Weiss