A fost odată un pălărier care făcea tot felul de pălării: pălării mari și pălării mici, pălării înalte și pălării joase, pălării de lux și pălării ieftine. Într-o zi, pălărierul s-a hotărât să meargă la târg să vândă nişte pălării. Le-a pus într-un coș, şi-a pus o pălărie pe cap și a ridicat coșul pe umăr. Apoi a pornit-o spre târg. Era o zi fierbinte şi curând pălărierul a obosit, așa că a pus coșul jos, s-a întins sub un copac și a adormit. Când s-a trezit, toate pălăriile din coșul său dispăruseră.

—O, nu, s-a gândit el, mi-a luat luni în şir să le fac. Trebuie să le găsesc.

Le-a căutat peste tot şi în cele din urmă i-a venit ideea să se uite și în copac şi acolo a văzut o mulțime de maimuțe care îl priveau. Fiecare dintre ele purta pe cap una dintre pălăriile lui. Furios, omul le-a arătat pumnul. Maimuțele l-au imitat și i-au arătat şi ele pumnul. Omul le-a ameninţat cu degetul şi maimuţele l-au ameninţat şi ele cu degetul. Apoi s-a rugat de ele împreunându-şi mâinile și din nou maimuţele l-au imitat. În cele din urmă, frustrat, pălărierul şi-a smuls pălăria din cap şi a dat cu ea de pământ. Desigur că toate maimuţele l-au imitat şi au aruncat pălăriile pe jos. Pălărierul, fericit, şi-a umplut coșul cu pălării și a plecat spre târg.

Ajuns acolo, a vândut pălăriile și s-a întors acasă, unde a spus copiilor săi povestea maimuțelor și a pălăriilor. Copiiilor le-a plăcut mult povestea și au cerut s-o asculte iar şi iar.

După mulți ani,  fiul pălărierului a crescut și a devenit şi el pălărier. Într-o zi a pornit şi el pe jos spre târg cu un coș de pălării. Era tot o zi fierbinte și curând tânărul pălărier a obosit, a pus coșul jos și a adormit sub un copac. Când s-a trezit, şi pălăriile lui dispăruseră. Dar tânărul pălărier nu s-a îngrijorat. S-a uitat în sus în copac și, desigur, a văzut o mulțime de maimuțe care purtau pălăriile sale.

—Bună ziua maimuțelor, le-a spus el. Am auzit această poveste. Știu ce să fac.

Le-a arătat pumnul şi maimuțele i-au arătat şi ele pumnul. Le-a ameninţat cu degetul şi maimuţele l-au ameninţat şi ele cu degetul.  Apoi, lent și încrezător, tânărul pălărier şi- a scos propria pălărie și a aruncat-o la pământ. În copaci, maimuţele n-au făcut nici o mişcare.

—Haide! Imitaţi-mă! le-a strigat tânărul pălărier. El şi-a aruncat iar şi iar pălăria la pământ, dar nici una dintre maimuțe nu s-a mişcat. În cele din urmă, cea mai mare dintre toate maimuțele, o maimuță distinsă, cu blana lungă, şi-a atârnat pălăria de o ramură și a coborât din copac. A venit până la tânărul pălărier și a întins un deget către el.

—Crezi că ești atât de deștept pentru că tatăl tău ţi-a spus poveşti, i-a spus maimuţa. Ei bine, şi tatăl nostru ne-a spus povești și astazi păstrăm pălăriile!

De aceea este foarte important să asculţi poveşti, pentru că nu știi niciodată ce ai putea învăța și când ţi-ar folosi.