Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPrint this pageEmail this to someone

Într-o dimineaţă, în vreme ce iepurele se apropia de peştera în care era ascunsă căsuţa lui, a auzit un zgomot straniu. A strigat speriat:

—Cine e în casa mea?

Din interiorul peşterii a bubuit o voce:

—Sunt un monstru, un monstru înspăimântător, o bestie nemaipomenită! Pot mânca lei la prânz şi rinoceri la cină! Vino să te lupţi cu mine dacă ai curaj!

Iepurele a tremurat de frică. Cum ar putea el vreodată să se lupte cu aşa un animal feroce? S-a uitat în jur după ajutor şi l-a văzut pe şacal venind pe potecă, aşa că l-a rugat:

— Şacalule, eşti mai mare şi mai puternic decât mine. Te rog, ajută-mă să scot o creatură groaznică din casa mea.

Şacalul s-a dus la peşteră şi a strigat:

— Cine îl supără pe prietenul meu iepurele?

Vocea a răcnit din nou:

—Sunt un monstru, un monstru înspăimântător, o bestie nemaipomenită! Pot mânca lei la prânz şi rinoceri la cină! Vino să te lupţi cu mine dacă ai curaj!

Când şacalul a auzit vocea tunătoare, a luat-o la goană aşa de repede, că era să-l dărâme pe iepure.

După o vreme, pe acolo a trecut şi leopardul. Când iepurele i-a povestit despre intrus, leopardul nu s-a speriat deloc. A păşit încrezător către peşteră şi  a mârâit:

—Cine îndrăzneşte să pună stăpânire pe casa Iepurelui?

Vocea a urlat:

—Sunt un monstru, un monstru înspăimântător, o bestie nemaipomenită! Pot mânca lei la prânz şi rinoceri la cină! Vino să te lupţi cu mine dacă ai curaj!

Leopardul a luat-o la goană aşa de repede că era să-şi uite petele. Iepurele începuse să se descurajeze, dar mai avea o speranţă. Poate că leul, regele junglei, l-ar putea ajuta.

Când leul a auzit povestea iepurelui, s-a lăudat:

— Îi voi da o lecţie acestei creaturi impertinente.

Apoi s-a dus şi a scos un răget chiar în gura peşterii:

—Cine e în casa iepurelui?

Neînfricată, creatura a bubuit:

—Sunt un monstru, un monstru înspăimântător, o bestie nemaipomenită! Pot mânca lei la prânz şi rinoceri la cină! Vino să te lupţi cu mine dacă ai curaj!

Când Leul a auzit vocea feroce, s-a îngrozit. Nu vroia să fie mâncat la prânz! A luat-o la goană, nelăsându-i iepurelui o altă alegere în afară de a-şi găsi o nouă casă.

Chiar în clipa aceea, a trecut ţopăind pe acolo şi broasca. Ea a întrebat:

— Iepure, arăţi aşa trist. Te pot ajuta cu ceva?

—Mi-e teamă că nu, broscuţo,  a răspuns iepurele. O bestie sălbatică a pus stăpânire pe casa mea. Nici unul dintre animalele mari nu a reuşit s-o gonească, aşa că sunt sigur că nici tu nu poţi.

—Nu strică să încerc, a spus Broasca. A ţopăit până la peşteră şi a orăcăit:

— Cine e în casa Iepurelui?

Creatura a tunat:

—Sunt un monstru, un monstru înspăimântător, o bestie nemaipomenită! Pot mânca lei la prânz şi rinoceri la cină! Vino să te lupţi cu mine dacă ai curaj!

Broasca a examinat urmele care duceau în peştera iepurelui. Arătau familiar. Broasca şi-a pus capul în gura peşterii şi cu vocea ei cea mai puternică şi mai ameninţătoare a orăcăit:

—Războinic măreţ, ţi-ai găsit naşul! Eu, marea broască verde, mănânc monştri la micul dejun!

Spre marea mirare a Iepurelui, o omidă tremurândă s-a târât afară din peşteră, rugându-se:

—Broască, te rog nu mă mânca. Doar mă distram puţin. Ecoul din peşteră face ca până şi vocea mea să sune tare şi înspăimântător. Sper că nu eşti foarte supărat, iepure.

Apoi s-a grăbit să dispară în junglă.

Iepurele i-a mulţumit broaştei şi apoi a ţopăit în peşteră, bucuros că avea încă o dată casa numai pentru el.

O poveste din Kenya şi Tanzania, adaptată după povestitorii Martha Hamilton şi Mitch Weiss