Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPrint this pageEmail this to someone

Întorcându-mă din Gibraltar în Anglia, acolo mă aştepta una dintre cele mai ciudate întâmplări prin care am trecut vreodată.

Trebuise să mă cobor până la Wapping, ca să fiu de faţă la îmbarcarea mai multor lucruri pe care le trimiteam unor prieteni de-ai mei de la Hamburg. După ce totul a fost gata, mă întorsei pe un drum ce trecea pe la Turnul Wharf. Era pe la amiază şi mă simţeam frânt de oboseală. Soarele mă supăra atât de tare, încât intrai în ţeava unui tun, ca să mă odihnesc puţin. Şi nici nu apucasem bine să intru în ţeava, că am şi adormit buştean.

Am uitat să vă spun că era tocmai ziua de patru iunie. La ora unu, toate tunurile trăgeau salve în cinstea zilei aceleia. Tunurile fuseseră încărcate de cu zori, şi cum nimeni nu putea bănui că mă găsesc vârât în ţeavă, fui azvârlit peste case, pe celălalt mal al râului, în curtea unui fermier, între Bermondsey şi Deptford. Aci căzui într-o claie mare de fân şi din pricina buimăcelii, dormii mai departe, după cum e lesne de înţeles.

Cam peste vreo trei luni, fânul se scumpi într-atât, încât fermierul îşi spusese, pe bună dreptate, că ar lua preţ bun dacă ar vinde ceea ce-i prisosea. Claia în care dormeam eu, fiind cea mai mare (avea pe puţin cinci sute de care) fu încărcată cea dintâi.

Mă trezi larma oamenilor care puseseră scările, vrând să urce sus, pe claie. Pe jumătate adormit, şi fără să-mi dau bine seama unde mă aflu, încercai să fug şi mă prăbuşii, căzând peste stăpânul fânului. Din cădere, eu însumi n-am păţit nimic, dar fermierul a tras ponosul pentru amândoi. (…)

Spre deplina mea linişte însă, am aflat mai pe urmă că individul era un nemernic, care păstra roadele ţarinilor până ce se producea o amarnică scumpete, pentru a le vinde apoi cu neîngăduite câştiguri. Astfel că moartea lui cumplită l-a ajuns pe bună dreptate, iar pentru cei mulţi ea a fost o adevărată binefacere.

Şi vă puteţi uşor închipui, domnii mei, cât de mirat am fost când mi-am venit cu totul în fire şi mi-am legat gândurile de atunci de cele cu care adormisem trei luni mai înainte. Vă puteţi de asemenea închipui cât s-au minunat prietenii mei din Londra când, după multe zadarnice căutări, m-au văzut ivindu-mă neaşteptate. Dar, să mai bem un păhărel după aceea vă voi mai povesti iarăşi câteva din aventurile mele.

Preluare după „Uimitoarele aventuri ale baronului Münchhausen”, Gottfried August Bürger