Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPrint this pageEmail this to someone

Australia este un ținut plin de culori, așezat în cealaltă parte a lumii.

Primii locuitori ai Australiei, aborigenii, povestesc că pe vremuri, ţara lor era o insulă minunată. Era ţara unde râurile și lacurile străluceau în nenumărate nuanțe de albastru. Era și un ținut verde unde creșteau mulţi pomi.

Legenda povestește că în Australia trăia o broască care se numea Tiddalik. Broaştei îi era tot timpul sete. Într-o dimineață, Tiddalik s-a sculat și s-a simțit atât de însetată, încât a început să bea și a băut și a băut până când a secat toate râurile și toate lacurile. A băut atât de mult, încât a lăsat pământul fără nici un strop de apă proaspătă. După cum vă puteți imagina, pământul s-a uscat din ce în ce mai tare, până când a devenit un deşert.

Pomii și-au pierdut frunzele. Ce dezastru! Şi fiindcă nu era nici un pic de apă, toate animalele au devenit extrem de însetate. Tiddalik părea că o să fie singura fiinţă care va supravieţui secetei. Burta ei avea atâta apă câtă ar fi fost de ajuns pentru 3 ani!

Într-o zi, liliacul cel bătrân și înțelept a spus că a găsit soluția pentru această problemă.

—Haideţi s-o facem pe broasca Tiddalik să râdă atât de tare încât sa dea afară toată apa pe care a înghiţit-o. Atunci, toate râurile și lacurile se vor umple din nou cu apă, a propus el.

—E o idee foarte bună! au spus animalele.

Kiwi – o pasăre foarte hotărâtă – a fost prima care a încercat să facă broasca să râdă.

Kiwi a început să povestească întâmplări caraghioase de pe vremea când era pui. Astfel, într-o zi a căzut de pe o rămurică și și-a prins ciocul într-un cuib de furnici, aşa încât frații ei au trebuit s-o scoată trăgând-o de picioare.

Toată lumea a început să râdă, în afară de broasca Tiddalik.

Apoi a urmat Cangurul.

Cangurul a început să sară împrejur ca o minge de cauciuc. Bing! Bang!

El a sărit sus în aer și a făcut niște salturi ca un acrobat de circ.

Imediat toate animalele au început să aplaude și să se veselească de giumbușlucurile Cangurului. „ Bravo! Bravo!” strigau ele.

Dar Tiddalik nici măcar nu a clipit din ochi.

Epuizat de atâta sărit, Cangurul a lăsat pasărea Emu – o pasăre mare cu pene, să-și încerce norocul.

Emu a început să facă pe clovnul. Ea a făcut câteva figuri amuzante și apoi și-a răsucit gâtul lung, astfel încât aproape că s-a legat într-un nod.

Animalele au început să râdă prostește de răsucirile și rotirile păsării Emu.

Dar toate aceste fapte n-au dus la nici un rezultat. Broasca Tiddalik a rămas la fel de acră și plictisită ca totdeauna. Nici urmă de râs pe buzele broaștei. Animalele erau disperate. Nu vedeau nici o soluție la această problemă. Știau numai că fără apă nici una nu avea să mai reziste mult timp. Au început imediat să se certe între ele în legătură cu cea mai bună metodă de a o face pe Tiddalik să râdă.

A venit apoi și rândul ţiparului să încerce. Ţiparul era un peşte subțire și lung, cu un corp ca al unui șarpe, care nu părea să stea niciodată liniștit.

Ţiparul a început să danseze ca un șarpe. Era un dansator minunat! Un balerin nu ar fi putut dansa mai frumos. Își unduia tot corpul din cap până în picioare. Se întindea și se contracta ca o serpentină.

Broasca Tiddalik se holba atentă la el. Dar n-a scos decât un chicotit.

Chiar atunci, Ţiparul a început să danseze obișnuitul dans al șarpelui și a ajuns atât de aproape de broască, încât i-a gâdilat burta cu vârful cozii.

––Ha, ha, ha! a chicotit Tiddalik. Ha, ha, ha! Încetează! Încetează! Mă gâdili!

În cele din urmă, broasca Tiddalik a izbucnit într-un râs puternic. A râs atât de tare, încât apa a început să-i curgă din gură. În scurt timp, apa s-a transformat într-un torent. Şi aşa, râurile și lacurile din acel ținut s-au umplut din nou cu apă. Pomii au început să aibă din nou sevă și nu după mult timp, le-au crescut frunze verzi. Australia a redevenit la fel de frumoasă cum fusese întotdeauna.

Iar Broasca Tiddalik, pe măsură ce apa îi ieşea ca un șuvoi din gură, a devenit din ce în ce mai mică. În cele din urmă, a ajuns la fel de mică cum este şi astăzi.

De aceea, aborigenii cred că ori de câte ori apare vreo inundație, aceasta se datorează broaștei Tiddalik, care a râs din nou din toate puterile.

Traducere şi adaptare după:

http://www.miromaa.org.au/Culture/Tiddalik-the-Frog.html

http://www.youtube.com/watch?v=NEOzvmWtJtw

www.ecb.org/guides/pdf/drawmeastory/ThristyFrog.pdf