Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPrint this pageEmail this to someone

Un fermier bătrân i-a chemat pe cei doi fii şi le-a spus:

—Voi muri în curând și am de gând să las ferma numai unuia dintre voi. Iată cum îl voi alege pe moştenitor. La o zi după înmormântarea mea, vreau să vă duceţi caii la poartă, să călăriţi în jurul fermei și să vă întoarceţi înapoi la poartă. Cel al cărui cal ajunge ultimul primeşte ferma.

Nu a trecut mult timp şi bătrânul fermier a murit. La o zi după înmormântarea lui, cei doi băieți au pus șeile pe caii lor, i-au dus la poarta şi au încălecat. Și au stat acolo toată ziua fără să miște. Când foamea i-a răzbit, s-au uitat unul la altul și au fost de acord că ar trebui să meargă și să ceară un sfat. Asa ca au descălecat şi s-au dus să ceară ajutor unei femei înțelepte din sat. Femeia le-a ascultat problema.

—Tata ne-a spus că cel al cărui cal ajunge ultimul primeşte ferma. Ce trebuie să facem?

Femeia înțeleaptă s-a gândit câteva clipe, apoi le-a spus băieților două cuvinte. Când le-au auzit, băieții au ieşit val-vârtej din casa, au luat-o la goană pe stradă, au sărit pe caii lor, și au galopat ca vântul.

Întrebare: Care au fost cele două cuvinte ale femeii înţelepte?

Răspuns: Cuvintele ei au fost Schimbaţi caii. Fermierul spusese că cel al cărui cal ajunge ultimul primeşte ferma. Deci, dacă fraţii schimbă caii între ei şi apoi unul câştigă cursa, calul lui ajunge ultimul.

Poveste adaptată după povestitorul Bob Pegg