Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPrint this pageEmail this to someone

Un brotăcel alerga ţopăind spre casă cât de repede putea.

Când a văzut un broscoi mare şi bătrân stând lângă iaz, brotăcelul a strigat:

—Tocmai am văzut un monstru îngrozitor! Era la fel de mare ca un munte.

Avea o coadă lungă şi coarne pe cap. Uite-l chiar acolo, în luncă!

 

Broscoiul bătrân s-a uitat.

—A, nu e nici un monstru, a răspuns el. E doar boul fermierului. Nu e atât de mare. Aş putea să mă fac cu uşurinţă la fel de mare ca el. Priveşte.

 

Broscoiul bătrân a respirat adânc, adânc şi şi-a umflat pieptul. Apoi a întrebat:

—Este boul la fel de mare ca mine?

—A, mult mai mare, a răspuns brotăcelul.

 

Broscoiul bătrân a respirat din nou adânc, adânc

şi s-a umflat şi mai mult.

—Este boul la fel de mare ca mine?

—A, mult mai mare, a răspuns brotăcelul.

 

Aşa că broscoiul bătrân a respirat din nou foarte, foarte adânc. S-a umflat şi s-a umflat, şi mai mult ca înainte.

—Sunt sigur că boul nu este la fel de mare cum sunt eu acum!

 

Doar că atunci POC – a plesnit!

 

Brotăcelul s-a gândit:

—Ce prost! A încercat să devină mai mare decât era, iar acum nu a mai rămas nimic din el.

O fabulă de Esop