Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPrint this pageEmail this to someone

Unei pisici îi era foame. A văzut o pasăre și și-a spus:

—Iată prânzul meu.

S-a furișat ușor și încet către pasăre, cu burta lipită de pământ. Apoi s-a năpustit asupra ei și a înșfăcat-o între labe.

Tocmai când era gata să ia o îmbucătură mare, pasărea i-a spus:

—Pisico, sunt foarte surprinsă de tine! Nu am întâlnit niciodată o pisică așa de prost crescută. Nu iți speli labele înainte de masă?

Pisicii nu-i plăcea ca altă vietate, fie ea și  doar o pasăre, să creadă ca e prost crescută. Așa încât a început să-și lingă labele și să se spele. Bineînțeles că între timp, pasărea a zburat repede într-un pom alăturat și pisica n-a mai putut s-o prindă.

De atunci, pisicile mai întâi mănâncă și apoi își spală labele.

O poveste din Europa adaptată după povestitorii Martha Hamilton şi Mitch Weiss