Mă aflam, odată, într-un vas olandez, exact pe drumul străbătut odinioară de căpitanul Cook; iar a doua zi dimineaţa am sosit la Botany-Bay. Am stat acolo trei zile. În a patra, curând după ce am plecat, s-a stârnit o furtună înspăimântătoare, care ne-a sfâşiat în câteva ore toate pânzele şi ne-a sfărâmat bompresul. Vijelia ne-a citește mai departe
Povești gogonate
Poveşti neruşinat de exagerate. În esenţă, sunt poveşti mincinoase care povestesc despre personaje şi evenimente „mai mari decât viaţa”.
În fundul vulcanului
De la nişte cărţi pe care le-am citit, mi s-a făcut poftă să văd Muntele Etna şi uite aşa am ajuns în Sicilia. În drumul meu spre Etna nu mi s-a întâmplat nimic mai de seamă. Aşadar, într-o dimineaţă pornii dintr-o cabană de la poalele muntelui, deplin hotărât să caut şi să cercetez alcătuirea lăuntrică citește mai departe
Cea de-a doua călătorie incredibilă pe lună
V-am mai povestit cândva, domnii mei, despre o scurtă călătorie pe care am făcut-o în lună, unde m-am dus să-mi caut securea de argint. De atunci am mai fost încă o dată acolo, dar într-un fel mult mai plăcut. De data asta am stat îndeajuns ca să mă pot informa temeinic despre o mulţime de citește mai departe
Somnul, ghiuleaua şi fânul
Întorcându-mă din Gibraltar în Anglia, acolo mă aştepta una dintre cele mai ciudate întâmplări prin care am trecut vreodată. Trebuise să mă cobor până la Wapping, ca să fiu de faţă la îmbarcarea mai multor lucruri pe care le trimiteam unor prieteni de-ai mei de la Hamburg. După ce totul a fost gata, mă întorsei citește mai departe
Tatăl baronului şi extraordinara călătorie pe fundul mării
Tatăl meu (…) ne-a povestit următoarea întâmplare minunată, pe care prietenii lui o vor fi auzit adeseori şi asupra adevărului căreia nimeni din cei care l-au cunoscut pe preacinstitul bătrân nu are dreptul să se îndoiască. Cu prilejul călătoriei mele – povestea el – am locuit vreme îndelungată în Anglia. Odată, pe când mă plimbam citește mai departe
Baronul, sultanul şi vinul de Tokay
(…) Odată, marele sultan îmi făcu un semn tăinuit, să merg după el în cămăruţă. După ce ne-am zăvorât amândoi acolo, el a deschis un dulăpior şi, scoţând o sticlă, mi-a zis: — Ascultă, Münchhausen, eu ştiu că voi, creştinii, vă pricepeţi ce înseamnă un pahar cu vin bun. Iată, mai am aici o singură sticlă citește mai departe
Slujitori cum nu s-au mai văzut
(…) Acum, domnii mei, fiindcă tot mai avem timp să mai bem o sticlă, vă voi povesti şi o altă întâmplare, foarte ciudată, petrecută cu câteva luni înainte de ultima mea întoarcere în Europa. Sultanul, căruia îi fusesem prezentat de către ambasadorii Imperiului Romanic şi ai Imperiului Rus, cât şi de ambasadorul Franţei, m-a folosit, citește mai departe
Braţul cel vânjos
(…) Altă dată am vrut să trec peste o băltoacă. La început nu mi s-a părut atât de lată pe cât mi-am dat seama că e când am ajuns la mijlocul săriturii. Plutind prin aer, făcui cale întoarsă cu gândul să-mi iau avânt mai mare de astă dată. Totuşi şi a doua săritură a fost citește mai departe
Călătoria înspre lună şi înapoi
(…) Am avut odată nenorocul (…) să fiu făcut prizonier de război. Iar mai pe urmă am fost vândut ca rob, ceea ce a fost şi mai rău, deşi la turci era un lucru obişnuit. În această stare de umilinţă treaba ce mi s-a dat de făcut nu era atât de grea şi de amară, citește mai departe
Poştalionul şi cornul de suflat
(…) Uite aşa am fost nevoit să călătoresc cu poştalionul. Şi ajungând pe un drum care între două şiruri de mărăcini înalţi, îi adusei aminte surugiului că s-ar cuveni să sune din cornul său, ca nu cumva pe drumul ăsta îngust să ne pomenim faţă în faţă cu vreo altă căruţă. Omul luă cornul şi citește mai departe